Etapa de acomodare a pacientului cu protezele dentare



Purtătorul de proteze dentare – etapa de acomodare

Odată cu înaintarea în vârtsă, dinţii nostri încep să sufere anumite patologii care impun uneori măsuri radicale de tratament.

Cauze

Cauzele pentru care pot să se distrugă sau chiar să fie pierduţi sunt următoarele:

Caria dentară – este cea mai frecventă afecţiune stomatologică ce poate duce la distrugerea parţială sau totală a dintelui, uneori cu imposibilitatea de a mai fi restaurat şi recuperat, impunându-se extracţia. Pe lângă distrucţia masivă, caria dentară poate genera complicaţii pulpare ce se pot extinde la nivelul osului alveolar şi a părţilor moi.

De aceea, patologia carioasă este sursa unor afecţiuni ale întregului aparat dento-maxilar şi nu numai, generând complicaţii ce pot să afecteze diverse organe.

Traumatismele – Leziuni suferită tesuturile dure sau moi prin loviri violente.

De cele mai multe ori, dinţii frontali superiori sunt primii vizaţi în caz de traumatism datorită poziţiei lor anterioare la nivelul masivului facial. In urma traumatismelor, dinţii pot să sufere contuzii, luxaţii sau fracturi la diferite nivele.

In mod cert, cea mai gravă afectare o reprezintă fractura dentară, care are metode variabile de tratament, în funcţie de direcţia liniei de fractură.

Dintele poate să fie conservat sau, în cazuri nefericite, se poate ajunge chiar la extracţia dintelui în cauză.

Boala parodontală – este patologia tăcută, silenţioasă si insidiosă a aparatului dento-maxilar.

Datorită depunerilor de tartru şi placă bacteriană precum şi a lipsei îndepărtării acestora, la nivelul cavităţii se produc unele modificări precum retracţia gingiilor.

Expunerea coroanelor şi a rădăcinilor dentare, în mod treptat, duce la apariţia mobilităţii acestora, urmată de pierderea dinţilor.

Boala parodontală nu produce durere iar pacienţii sesizează aceste schimbări de obicei când mobilitatea dentară este pronunţată.

Sunt unele situaţii clinice care beneficiază de reconstrucţii prin materiale compozite, altele prin restaurări protetice ce se fixează de dinţii restanţi.

Insă, în cazuri severe de patologie avansată şi de pierdere masivă a dinţilor, singura soluţie viabilă devine protezarea mobilizabilă, prin lucrări ce trebuie să fie îndepărtate pentru igienizare în fiecare zi.

Aplicarea unei proteze dentare poate să fie o provocare mai ales din punct de vedere psihologic pentru pacient. Pe de altă parte, există anumite dificultăţi ce apar în momentul în care pacientul începe să poarte protezele dentare.

Adaptarea pacientului la :

Dificultăţi de vorbire – un pacient care a fost edentat o lungă perioadă de timp şi-a ajustat vorbirea în funcţie de particularităţile cavităţii orale. Vorbirea este prima funcţie care se ajustează, de aceea pacientul nu trebuie să îşi facă griji pentru micile dificultăţi întâmpinate în momentul în care începe să poarte proteza mobilă

Problemele de masticaţie pot să apară din teama pacientului ca proteza se va desprinde la un moment dat. De aceea, utiliarea unor adezivi se poate dovedi benefică în astfel de situaţii.

Dacă proteza este aplicată la scurt timp după efectuarea extracţiilor, se va avea în vedere faptul că osul subiacent se va mai modifica pentru o perioadă de 6 luni – 1 an. De aceea, este posibil ca protezele să aibă nevoie de rebazări.

In general, la fiecare 5 ani, datorită modificărilor condiţiilor locale, protezele ar trebui refăcute.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.