Apexificarea



Apexificarea este o procedură folosită pentru a stimula dezvoltarea rădăcinii sau pentru închiderea porțiunii terminale a acesteia („apex deschis”).

Un apex deschis se găsește adesea la dinții care nu sunt complet dezvoltați sau ale căror rădăcini au fost erodate de un proces cunoscut sub numele de resorbție.

Acest lucru complică terapia canalului rădăcinilor, făcând dificilă sigilarea canalelor radiculare cu metode de rutină.

Medicii endodonți sunt special instruiți pentru a trata aceste situații dificile prin apexificare. Scopul acestui tratament este de a forma o barieră de țesut dur la capătul unei rădăcini cu un vârf deschis. Acest țesut poate fi osteodentină, osteocement, os sau chiar o combinație a tuturor celor trei. Acest lucru permițând canalului radicular să fie închis în mod uzual.

Apexificarea este numită după porțiunea dinților pe care o tratează: apexul. Rădăcinile dinților se extind sub gingie, nefiind observate în cavitatea bucală, și conțin vasele de sânge și fibrele nervoase care mențin vitalitatea dintelui, oferindu-i substanțele nutritive de care acesta are nevoie.

În cursul dezvoltării dinților, apexul este deschis și rămâne în acest fel pe parcusul creșterii.

De obicei, durează în jur de trei ani pentru ca apexul să se închidă complet odată ce dintele erupe în cavitatea bucală.

În timp ce acest apex deschis este normal la dintele în creștere al copilului, acesta poate oferi acces bacteriilor pentru a intra în nerv și în alte structuri conținute în pulpa dintelui.

Un apex deschis reprezintă și o provocare atunci când medicul dumneavoastră dentist va dori să sigileze un canal cu materiale specifice, deoarece nu există oprirea naturală a materialului atunci când va ajunge în vârf.

Apexificarea se realizează atunci când există o pulpită ireversibilă și pulpa este necrotică.

Din păcate, unii dinți pot avea nevoie de tratamente la nivelul canalelor radiculare înainte ca vârful să se închidă complet.

Acest lucru se poate întâmpla dacă un dinte suferă o traumă și moare înainte de a-și forma complet rădăcinile sau dacă o cavitate ajunge la nervul dintelui. Dacă medicul stomatolog decide că dintele necesită un tratament de canal, acesta va observa pe radiografia dentară a pacientului anatomia radăcinii dintelui respectiv.

Dacă vârful este deschis, iar dintele este sau va deveni non-vital, apexificarea este de obicei necesară.

Canalele radiculare și apexificările sunt de obicei efectuate în cabinetul stomatologic obișnuit, sub anestezic local.

Dentistul dvs. va curăța rădăcina dintelui și va sigila capătul canalului rădăcinii cu un material chimic. După ce a suferit o apexificare, dintele dvs. va avea nevoie de un tratament de urmărire. Pe cel puțin o perioadă de șase luni, medicul stomatolog poate înlocui materialul de umplere, dacă este necesar.

De asemenea, se vor realiza regulat radiografii de control și se va testa dintele pentru a ne asigura că acesta răspunde la stimuli, cum ar fi temperatura și presiunea.

După o procedură de apexificare nu va fi nevoie de îngrijiri speciale la domiciliu realizate de către pacient.

Acesta trebuie doar să respecte controlele periodice recomandate de medicul dentist pentru a se asigura că apexul este complet închis.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.