Precautii la pacientii sub tratament cu anticoagulante


 

Precauţii la pacienţii sub tratament cu anticoagulante

Anticoagulantele şi antiagregantele plachetare sunt medicamente prescrise de către medicul cardiolog pacienţilor care prezintă risc ridicat de a dezvolta un cheag de sânge ce poate împiedica desfăşurarea fiziologică a circulaţiei sanguine.

Aceştia sunt pacienţi care suferă de aritmii cardiace, fibrilaţii atriale, embolism pulmonar sau tromboze venoase profunde.

Ca efect secundar administrării de anticoagulante avem sângerare prelungită şi predispoziţie în a dezvolta hematoame.

Fără acest tratament cu anticoagulante, pacienţii prezintă riscul de a dezvolta cheaguri de sânge, urmate de formarea unor trombi, formaţiuni ce obturează lumenul vaselor.

In eventualitatea în care se desprinde de pe lumenul vasului, trombul devine embol circulant şi poate să ducă la infarct miocardic.

In medicina dentară avem nevoie să realizăm o hemostază, adică o reducere a sângerării din timpul manoperelor invazive.

De aceea, unele tratamente stomatologice pot necesita întreruperea administrării anticoagulantelor.

Trebuie însă întotdeauna puse în balanţă riscurile şi câştigurile acestei decizii. Pacientul are datoria de a informa medicul stomatolog cu privire la prescripţia de medicamente cu efect anticoagulant precum şi a-i oferi datele de contact ale medicului cardiolog curent.

Impreună, medicul stomatolog şi cel cardiolog vor alege soluţia optimă de modificare a tratamentului cu anticoagulante.

Tratamente dentare cu risc mare de sângerare

·         Extracţiile dentare complexe – fie că este vorba de mai multe unităţi dentare ce trebuie extrase, de molari de minte incluşi sau de resturi radiculare ce necesită  de asemenea frezarea osului alveolar, extracţiile dentare pot să genereze sângerări masive, greu de controlat.

·         Chirurgia parodontală – procedurile parodontale care interesează gingia şi osul alveolar şi impun crearea de lambouri se asociază sângerărilor prelungite.

·         Chirurgia preprotetică – semnifică modelarea crestelor alveolare în vederea aplicării de proteze, pentru a oferi o suprafaţă îmbunătăţită de susţinere.

·         Elongarea coronară – presupune tăierea a 1-2mm din marginea gingivală. Gingia este o fibromucoasă ce acoperă procesele alveolare ale dinţilor. Culoarea roz a ce caracterizează gingiile se datorează numeroaselor vase de sânge ce o străbat.

·         Implanturile dentare – a aplica un implant înseamnă a perfora corticala osoasă pentru a introduce un dispozitiv menit să înlocuiască rădăcina pierdută a dinţilor. In mod evident, perforarea mucoaselor duce la sângerare crescută.

·         Biopsiile – în cazul în care se depistează formaţiuni suspecte de a avea caracter malign, se iau probe din cavitatea orală spre a fi transmise la analize spacializate. Decuparea de ţesut oral provoacă şi ea sângerări crescute.

Pentru a reduce riscurile din timpul manoperelor stomatologice, există un paramentru care indică în ce măsură este afectată coagularea la pacienţii sub tratament.

Acest indice se numeşte INR iar în mod normal, dacă pacientul nu este sub tratament anticoagulat, are valoarea 1. INRul dorit de medicul cardiolog este de aproximativ 4 iar valoarea maximă la care medicul stomatolog poate efectua manoperele este de 2.2. de aceea, se impune dialogul permanent între medicii celor două specialităţi, pentru a avea valori la care procedurile să poată fi efectuate.

Există o gamă tot mai largă de medicamente anticoagulante şi tot mai multe cazuri de persoane aflaţe în ipostaza de a fi sub tratament, de aceea pacienţii trebuie să informeze medicul stomatolog în legătură cu medicaţia curentă precum şi bolile asociate.

Source link

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *