Modalități de testare a sensibilității dentare



Modalități de testare a sensibilității dentare

Dinţii reprezintă ţesuturi dure care ajută în varii funcţii exercitate în fiecare zi precum masticaţia, vorbitul sau râsul, pe de altă parte oferind şi un aspect armonios al feţei.

Pacienţii care se prezintă la medicul stomatolog sunt interesaţi să aibă atât un aspect armonios al arcadelor dentare cât şi dinţi sănătoşi care nu prezintă dureri sau sensibilitate.

Dinţii sunt supuşi mereu unor injurii, majoritatea fiind rezultatul factorilor externi care acţioneaza asupra cavităţii orale.
Capacitatea de apărare a cavitaţii orale însumează toate mecanismele prin care ţesuturile dure şi cele moi rezistă atacului constant bacterian, termic sau mecanic.
In cazul în care la nivelul cavităţii orale se produce un dezechilibru, factorii nocivi menţionaţi mai sus pot să altereze structurile orale, rezultatul fiind apariţia durerii sau a sensibilităţii dentare.

In funcţie de agentul agresor, distrucţiile pot să fie :

Mecanice – apar abrazii, atriţii şi pierderi de substanţă datorită traumatismului produs, cel mai frecvent, de obiecte interpuse sau particule abrazive.

Chimice – distrucţiile de natură chimică se numesc eroziuni şi apar în urma contactului dinţilor cu agenţi care au capacitatea de a dziolva smalţul. Această situaţie se întâlneşte frecvent în cazul consumului de băuturi cabrogazoase, sucuri din fructe naturale sau în cazul înotătorilor de performanţă care se antrenează în bazine ce conţin cantităţi crescute de clor.

Bacteriene – apar în momentul în care suprafeţele dentare sunt denaturate în urma contactului cu agenţi bacterieni. Procesul ce rezultă se numeşte demineralizare, prin aceasta dinţii pierzându-şi din sărurile minerale şi fiind mai susceptibil spre apariţia cariilor.

In urma acestor procese distructive, simptomatologia primară, întâlnită în majoritatea cazurilor este de apariţie a sensibilităţii dentare.
Aceasta poate să apară în momentul alimentaţiei, când se consumă alimente sau lichide de temperaturi extreme, prea calde sau prea reci, sau la dulce şi acru.
Medicul stomatolog poate să materializeze sensibilitatea dentară utilizând unele teste specifice precum :

Teste termice – la nivelul unităţilor dentare în cauză, după examnul clinic se aplică un stimul care poate să fie de temperatură foarte ridicată sau foarte scăzută.
Fie că se utilizează batoane din gutapercă care sunt fierbinţi sau spray refrigerant, gheaţa, de temperatură foarte scăzută, rezultatele sunt aceleaşi, în final medicul depistând modul în care dintele reacţionează la stimulii termici.
In cazul unui dinte cu vitalitatea normală, durrea sau senzaţia de sensibilitate încetează în momentul în care stimulul termic este îndepărtat.

Teste electrice – în momentul în care se aplică acest tip de teste, dinţii trebuie să fie bine izolaţi, protejaţi de contactul cu lichidele din jur.

Teste mecanice – sunt reprezentate de testările prin care se forează explorator dintele.
In momentul în care medicul stomatolog nu este sigur de vitalitatea unui dinte, acesta poate explora dintele.
Metoda este una invazivă şi se utilizează doar în momentul în care nici o altă variantă de testare a sensibilităţii nu a avut succes.
Pentru această manoperă, se utilizează instrumentar rotativ, fără anestezie şi se pătrunde treptat, până se ajunge în dentină.
Datorită invazivităţii sale şi a faptului că produce disconfort pacientului, metoda mecanică este foarte rar utilizată în practică.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.