Influenţa respiraţiei orale asupra dezvoltării copilului



Influenţa respiraţiei orale asupra dezvoltării copilului

Respiraţia este o funcţie de bază a organismului prin care se asigură transportul oxigenului către plămâni şi eliminarea dioxodului de carbon în mediu.

În mod normal, în respiraţie, punctul de plecare este cavitatea nazală. Aerul pătrunde prin narine, trece prin faringe, trahee şi ajunge în plămâni pentru a realiza schimburile de aer.

În unele condiţii, de efort fizic crescut, când este nevoie de suplimentare a cantităţii de aer ajunsă la plămâni, un rol în inspiraţie poate să îl aibă şi cavitatea orală.

Dacă inspirul realizat pe cale orală are caracter tranziţional, limitat în timp, nu produce modificări asupra dezvoltării copilului. In schimb, dacă inspiraţia se produce perioade lungi de timp, doar pe cale orală, o serie de modificări apar la nivelul cavităţii bucale :

  • Modificări ale bolţii palatine – palatul sau cerul gurii, după cum este cunoscut de către pacienţi, are de suferit în momentul în care inspirul se realizează pe cale orală. Astfel, aerul pătruns are rol în a deplasa palatul în sus şi de a-l face mai îngust. Un palat îngust duce automat la diminuarea spaţiului pentru erupţia normală a dinţilor şi în timp, pe măsură ce unităţile dentare apar pe arcadă, se vor produce înghesuiri.
  • Limba îşi modifică poziţia – limba, în mod normal este îngrădită de unităţile dentare atât în regiunea frontală cât şi în cea laterală. Dacă, însă, inspiraţia se realizează pe gură, copilul va menţine gura deschisă mai mult timp, arcadele vor fi îndepărtate iar limba va propulsa între incisivi. Odată cu stagnarea limbii între dinţi, se vor produce modificări atât în desfăşurarea deglutiţiei (a înghiţirii) dar şi a contactelor dentare. Muşcătura copulului va avea de suferit. 
  • Aspectul feţei, în ansamblu, va suferi modificări – copilul care respiră pe gură va avea faţa mai ovală, mai alungită, tocmai pentru faptul că etajul inferior, cuprins între nas şi bărbie, este supradimensionat din cauza gurii care este mereu deschisă. Faţa va fi turtită în porţiunile laterale, datorită muşchilor obrazului care vor comprima oasele faciale.

De asemenea, copilul va suferi unele modificări în ceea ce priveşte comportamentul în timpul meselor.

Din necesitatea de a-şi degaja cât mai repede orificiul bucal, pentru a putea respira, copilul va mesteca rapid sau va înghiţi nemestecat.

In timpul meselor va consuma lichide în cantităţi crescute pentru a favoriza alunecarea bolului alimentar spre structurile inferioare ale tractului digestiv.

Copilul prezintă un aspct palid, suferind, este anemic şi în timp, poate să prezinte şi tulburări digestive dacă acest obicei incorect de a respira nu este corectat.

Tratament

In tratamentul acestei anomalii, în primul rând trebuie depistată cauza. In majoritatea cazurilor poate să fie vorba despre polipi, care duc la o respiraţie pe nas ineficientă.

Investigaţiile trebuie să includă în mod obligatoriu un consult de specialitate ORL iar tratamentul trebuie să vizeze atât corectarea obiceiului vicios de a respira pe gură dar să şi rezolve problemele dentare.

Terapia este de lungă durată iar evoluţia copilului trebuie urmărită mereu pentru a putea fi interceptată orice tentativă de revenire la obiceiul vicios.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.