Cavitatea orala, dincolo de dinti.


Cavitatea orală, dincolo de dinţi
O igienă bună orală nu înseamnă numai îngrijirea dinţilor.

Alte structuri necesită de asemenea o atenţie sporită, pentru a asigura sănătatea întregii cavităţi orale.

Gura conţine, pe lângă dinţi, gingii, mucoasa orală, maxilarul superior şi mandibula, glandele salivare , frenurile şi limba.

Toate influenţează, într-o oarecare măsură, desfăşurarea normală a funcţiilor precum şi sănătatea întregului complex.

Mucoasele orale

La o simplă examinare în oglindă, în momentul în care deschidem gura, observăm că tot ce nu este dinte sau în relaţie cu dinţii se numeşte mucoasă orală.

Aceasta este o membrană mucoasă ce tapetează cavitatea orală, sub ea regăsindu-se vase de sânge, nervi, muşchi sau oase.

Rolul acestei mucoase, prin relaţia cu exteriorul, este de a proteja structurile subiacente pe care le adăposteşte.

O substanţă dură, regăsită şi la nivelul unghiilor şi a părului, numită keratină, tapetează unele zone ale mucoasei, sporindu-i astfel rezistenţa la injurii.

Integritatea mucoasei orale este deci un factor condiţionant al integrităţii cavităţii orale.

Orice injurie ce se propagă dincolo de mucoasa orală reprezintă un risc de dezvoltare a infecţiilor, cu consecinţe nefaste asupra întregului organism.

Gingiile

Reprezintă ţesuturile roz ce înconjoară şi asigură stabilitatea dinţilor.

Datorită proximităţii cu dinţii, gingiile conţin numeroase ligamente cu orientare variată, adaptată funcţiei de a sprijini şi a susţine dinţii în alveolele dentare.

Gingiile sunt caracterizate de un anumit grad de duritate, fiindcă subiacent se află osul alveolar, posedă o culoare roz pal şi sunt deosebit de sensibile la injurii. S

ângerarea reprezintă markerul inflamaţiei gingivale, patologie care, netratată, progresează rapid spre retracţie, creşterea mobilităţii dentare şi resorbţia osului, cunoscută şi sub numele de boală parodontală.

Maxilarul superior

Este un os fix, ce nu realizează niciun fel de mişcare şi dă conturul regiunii superioare a cavităţii orale.

Conţine osul alveolar unde sunt implantaţi dinţii superiori şi reprezintă sediul a variate inserţii musculare, cu rol în funcţionalizarea cavităţii orale.

Mandibula sau maxilarul inferior

Reprezintă osul ce se mobilizează pentru realizarea mişcărilor funcţionale.

De asemenea, este suportul pentru dinţii arcadei inferioare. Frecvent, acest os poate fi fracturat sau fisurat în caz de accidente care interesează masivul facial.

Limba

Este unul dintre cei mai puternici muşchi ai organismului uman, specializat în recunoaşterea gusturilor, datorită papilelor dispersate pe întreaga suprafaţă.

De asemenea, limba are rolul de a împinge bolul alimentar spre structurile inferioare ale aparatului digesticv.

Este indispensabilă în vorbire în pronunţia unor foneme unde se sprijină pe dinţi şi ajută şi la procesul masticaţiei, direcţionând alimentele spre arcadele dentare.

La sugari, limba are un rol major în alimentaţia fătului şi dezvoltarea armonioasă a mandibulei în raport cu maxilarul.

La edentaţi însă, poate fi factor destabilizant al protezelor.

Glandele salivare

Cele trei perechi de glande salivare de la nivel oral şi al gâtului, submandibulară, parotidă şi sublinguală sunt principalele responsabile în a produce saliva, necesară la desfăşurarea tuturor funcţiilor organismului.

De asemenea, saliva are rol important în autocurăţire şi în lupta anticarioasă, prin menţinerea unui pH neutru în cavitatea orală.

De aceea, atunci când vorbim despre sănătatea cavităţii orale, avem în vedere îngrijirea tuturor structurilor acesteia, nu numai a dinţilor.

Source link

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *