Cariile suprafeţelor radiculare



Cariile suprafeţelor radiculare

Caria este cea mai frecventă patologie care poate să apară la nivelul dinţilor.

Fiind cea mai comună formă de suferinţă a dinţilor, şi metodele de tratament sunt variate, se înnoiesc constant şi încearcă să confere dintelui o vindecare adecvată dar şi o rezistenţă cât mai bună în timp.

Cariile apar în general pe suprafeţele vizibile ale dinţilor pentru că acestea sunt expuse mediului extern iar agresorii pot să îşi exercite caracterul patogen.
De aceea, la copii şi adulţi, unde rădăcinile sunt acoperite de către os şi gingie, caria radiculară este foarte puţin probabil să apară.

Prin protecţia pe care ţesuturile dure şi moi peridentare o asigură rădăcinii, aceasta este ferită de atacul acid, demineralizare şi apariţia cariilor.

În timp, la adulţi, în special la cei cu probleme parodontale şi la vârstnici, odată cu trecerea timpului, nivelul la care se regăsesc gingia şi osul se modifică. Această schimbare poate să aibă loc brusc sau lent.
Modificarea bruscă a nivelului gingiei completată de expunerea rădăcinii are mai degrabă caracter local dacă este vorba despre persoane tinere.

Mecanisme

Din mecanismele ce pot duce la retracţia gingivală și expunerea rădăcinii, amintim :

  • Utilizarea intempestivă a scobitorilor – morfolgia dinţilor este unică şi variată dar per ansamblu urmăreşte asigurarea unor contacte stabile şi a unei continuităţi a arcadelor dentare.
    De aceea, prin utilizarea scobitorilor în anumite zone care pot să retenţioneze uşor alimente, gingia se poate deplasa spre apical, descoperind rădăcina.
    În urma acestui proces, rădăcina dezvelită, nerotejată de gingie va fi susceptibilă atacului bacterian iar rezultatul va fi formarea cariilor la acest nivel.
  • Periajul dentar incorect – atât dinţii cât şi gingiile trebuie să aibă parte de o îngrijire corespunzătoare.
    Dacă periajul se realizează cu mişcări orizontale, brutale şi cu o presiune mare, rezultatul va fi migrarea globală a gingiilor spre apex. Studiile au arătat că pentru persoanele dreptace, tendinţa este de a aplica o presiune mai mare pe suprafeţele dentare şi ţesuturile moi din regiunea stângă.
    Astfel că abrazia, retracţia gingivală, expunerea rădăcinii şi cariile radiculare de la nivelul hemifeţei stângi pot fi puse pe seama unui periaj incorect.
  • Interpunerea de obiecte străine – obiectele precum creioanele, suvitele de păr sau oricare altele, interpuse între arcade pot să ducă în timp la deformarea arcadelor dentare şi retracţia gingivală.
  • Înaintarea în vârstă – este un proces natural, de resorbţie osoasă, ce se produce odată cu înaintarea în vârstă, chiar dacă gingia se retrage iar rădăcinile sunt expuse, acest proces se realizează lent, astfel că dinţii, iniţial nu sunt mobili.
    Resorbţia osoasă şi retracţia gingivală se produc generalizat, astfel că rădăcinile vor avea acelaşi grad de expunere la nivelul arcadelor dentare.

Cementul radicular este corespondentul smalţului la nivelul rădăcinilor şi are o mineralizare mai redusă, de aceea cariile de la nivel radicular se instalează și progresează mai repede decât cele de la nivelul coroanelor dentare.

Tratament

Tratamentele ce se indică în cazul rădăcinilor expuse afectate variază în funcţie de stadiul de evoluţie :

  • Fluorizare în cazul rădăcinilor descoperite şi demineralizate, fără cavităţi carioase
  • Îndepărtarea dentinei afectate în cazul rădăcinilor ce prezintă cavităţi carioase
  • Igienă riguroasă
  • Restaurarea defectelor cu materiale care să reziste cât mai mult.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.