Caria dentara 1


Caria dentara

 

 

Caria dentara reprezinta un proces distructiv cronic neinflamator al tesuturilor dure dentare, prin a carui evolutie se ajunge la aparitia cavitatiei.

 

Epidemiologia cariei dentare 

 

Morbiditatea prin leziune carioasa are in prezent o frecventa foarte ridicata, situata in jurul a 75-95% din populatia globuului.

Indicele de frecventa al bolii carioase, variaza in raport cu o serie de factori si anume:

Varsta.

Boala carioasa este intalnita atat la dintii temporari cat si la cei permanenti, dar procentul de afectare este mult mai mare la dentitia permanenta. Aceasta diferenta rezulta din faptul ca dentitia temporara are un timp de functionare mai scurt ( 7-12 ani ) fata de dentitia permanenta si in plus, capacitatea de rezistenta generala si locala precum si posibilitatile de adaptare ale organismului, sunt mai ridicate in copilarie si adolescenta.

Microclimatul.  

Diferentele foarte mari la procentele de imbolnavire prin leziune carioasa, intre diversele zone ale lumii, se datoreaza unor factori, cum ar fi mediul geografic, consistenta si componenta alimentatiei, gradul de civilizatie, modul de organizare sociala etc.

Caracterele genetice.  

Factorii cariogeni nu se transmit de la mama la fat, dar este aproape in unanimitate admisa o predispozitie genetica la aceasta boala. In plus, pe parcursul a catorva generatii, se stabilesc o serie de caracteristici morfo-functionale, care se transmit descendentilor si care predispun sau favorizeaza aparitia leziunii carioase, astfel: forma dintilor, dispunerea dintilor pe arcade, defecte structurale, calitatea salivei.

In studiul epidemiologic al bolii carioase s-au mai constatat urmatoarele:

-un procent mai ridicat de boala carioasa la sexul feminin. Explicatia consta in faptul ca la acest sex, pubertatea este mai timpurie, iar modul de viata mai sedentar, nestimulativ biologic.

-din punct de vedere al topografiei dintilor cei mai afectati sunt molarii de 6 ani ( in special cei inferiori ).

-molarul de minte este foarte predispus la leziuni carioase datorita, in primul rand, degenerarii sale pe linie filogenetica si apoi pozitiei sale de cele mai multe ori ectopice.

-la molarul de 6 ani, cel mai adesea, procesele carioase apar pe suprafetele ocluzale.

-suprafetele aproximale sunt mai frecvent afectate de leziuni carioase intre 15 si 25 de ani, la premolari si molari.

-dupa 45 de ani predilectia leziunilor carioase este pentru coletul dentar, mai ales vestibular.

-din punct de vedere al evolutiei proceselor carioase, cariile din perioada copilariei si a pubertatii au o evolutie rapida spre complicatii pulpare, spre deosebire de adulti si batrani unde evolutia este mai lenta si de multe ori spre necroza pulpara.

 

Etiopatogenia si clasificarea cariei dentare 

Caria dentara este o afectiune in a carei etiologie sunt incriminati o multitudine de factori, dintre care fac parte: microorganismele acidogene, tipul dietei, rezistenta structurilor dentare.

Exista o serie de teorii ale aparitiei cariei. Cea mai acceptata si bine documentata este teoria acidogenica. Aceasta teorie sugereaza ca microorganismele metabolizeaza carbohidratii, in special sucroza, si produc acizi care dizolva elementele minerale din structurile dure dentare. Acest fenomen se numeste decalcifiere sau demineralizare.

Teoria proteolitica si proteolizei-chelatiunii sugereaza ca bacteriile distrug matricea organica a structurilor dure dentare, in special proteinele, si ulterior se produce decalcifierea, atat prin contactul cu acizii cat si prin contactul cu chelatorii.

Toate teoriile au 4 factori comuni majori:

-bacteriile din placa. 

-rezistenta structurilor dentare. 

-o anumita alimentatie. 

-timpul necesar pentru aparitia cariei. 

Daca lipseste unul din acesti factori, caria dentara nu poate aparea.

Dupa teoria acidogena, leziunea carioasa initiala se dezvolta in smalt, cand prismele de smalt sunt partial decalcificate. Gradual, in timp ce se pierde matricea de suport, prismele de smalt se sparg si cavitatea devine detectabila clinic.

 

Evolutie

Caria dentara este un proces progresiv, care nu se poate vindeca spontan. Evolutia poate sa fie rapida sau lenta. Pot exista perioade intermitente de accelerare sau stagnare.

Procesul carios corect tratat este oprit in evolutie.

 

 

Complicatiile cariei dentare pot fi:

  1. Imediate – pulpita si gangrena, iar prin extensia lor supuratiile intra sau perimaxilare.
  1. Tardive – tulburarea functiilor aparatului dento-maxilar ca urmare a distructiilor dentare produse de procesul carios ( resturi radiculare, edentatii, migrari ).
  1. La distanta – boala de focar si tulburarile functionale ale aparatului dento-maxilar cu implicatii asupra starii de sanatate a organismului.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Un gând despre “Caria dentara